Cuvinte încrucișate #70056 · Română · 15×15 · 2026-09-17
Cuvinte încrucișate #70056 · Română · 15×15 · 2026-09-17: careu în limba română, cu 76 definiții pe o grilă de 15 × 15. Citește definițiile și joacă online.
Română · 15 × 15 ·
JoacăCitește definițiile de mai jos, apoi deschide grila interactivă și completează răspunsurile. Răspunsurile pe orizontală și pe verticală au litere comune acolo unde se intersectează. În joc poți verifica răspunsurile și poți folosi indicii sau dezvăluiri.
Orizontal
- tranșă; bucată; soroc; ceas (4)
- față; raniță; moț; sân (3)
- (repetat) cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. (4)
- (fig.) ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. (4)
- (fam.) cuvânt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz. (3)
- guvernare; mers; folosire; uzură (5)
- Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. (4)
- marșuire; mărșuire (10)
- Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. (3)
- Regiunea anatomică între organele genitale (penis și scrot sau vagin) și anus. (7)
- mers; mișcare; chin; chei (3)
- (v.tranz.) a certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. (6)
- convoi; lanț; rând; sul (3)
- aiest; cest; iest (3)
- Pânză de bumbac, rară și subțire. (5)
- taur (3)
- A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. (4)
- (v.tranz.) a plăti un acont; a arvuni. (6)
- curte; păraț; ocol; aulă (5)
- Colț (ascuțit) de stâncă. (4)
- Trecere bruscă de la o situație ori stare la alta. (4)
- cireadă; turmă (5)
- Care ține de tibia; propriu tibiei. (6)
- ponor; hernie; calamitate; colos (4)
- balot; teanc (3)
- bombat (5)
- gras; gresare; încordat; lățit (3)
- Cuvânt cu care sunt opriți cai din mers. (3)
- Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. (6)
- stambă (3)
- Pălărie bărbătească cu borurile îndoite în trei colțuri. (7)
- cheag; zară; ser (3)
- Acțiunea de a sciziona și rezultatul ei. (10)
- tăia; înjunghia; cosi; șină (4)
- (despre lichide, materiale granuloase etc.) tratat prin introducere de aer. (5)
- imn (3)
- La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite. (4)
- (despre păr, blană, lână etc.) răsucit în inele; cârlionț, buclat. (4)
- vad; liman; litoral; margine (3)
- vesti; vrea; ura; forța (4)
Vertical
- Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; târpan; sabiță. (6)
- (med.) inflamație acută sau cronică a ganglionilor limfatici. (7)
- Care ține de torace; propriu toracelui. (7)
- Interjecție folosită pentru a saluta pe cineva la telefon. (3)
- vedetă; divă; stea; scăunaș (4)
- (v.tranz.) a lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. (6)
- Care ține de casă, de gospodărie. (6)
- deși; fie; ori; lui (3)
- (v.tranz.) (livr.) a îngrozi. (7)
- hain; rău; deșert; gol (7)
- (v.tranz.) a face dovada; a confirma un adevăr. (6)
- (franțuzism) punct de atracție, de interes al unui spectacol, a unei acțiuni etc. (3)
- Forma de masculin plural pentru meu. (3)
- Văzduh, atmosferă. (3)
- Forma de plural nearticulat pentru plantă. (6)
- (v.intranz.) a apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. (6)
- bucluc; nenorocire; rău (3)
- Care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat. (6)
- moș; urs (3)
- Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. (3)
- (geol.) primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. (6)
- vizita; căuta; arăta; crede (3)
- Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. (7)
- Acțiunea de a opști și rezultatul ei. (7)
- șezut; șezământ; reședință; întrunire (7)
- Care aparține literaturii. (7)
- Sac (pentru turism) purtat în spate și folosit pentru transportarea lucrurilor necesare la drum; raniță. (6)
- Polinom cu trei termeni (trei monoame). (6)
- arc; boltitură; cer (6)
- Acțiunea de a tara și rezultatul ei. (6)
- (livr.) pentru, în favoarea..., în sprijinul... (3)
- hăi; măi (3)
- Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. (3)
- (anat.) care se referă la gură, care aparține gurii; bucal. (4)
- levură; maia; tipar (3)
- pod; podeț; cat; călcâi (3)
Definiții și surse
Cuvintele și definițiile provin din surse cu licențe deschise și trec prin verificări automate și editoriale. Grilele sunt alcătuite de software.
Dacă găsești o definiție neclară sau o eroare, scrie titlul careului, limba și numărul definiției la support@quizzja.com. Poți folosi și opțiunea de raportare a erorilor din aplicație.