Cuvinte încrucișate #137808 · Română · 11×11 · 2026-09-21
Cuvinte încrucișate #137808 · Română · 11×11 · 2026-09-21: careu în limba română, cu 44 definiții pe o grilă de 11 × 11. Citește definițiile și joacă online.
Română · 11 × 11 ·
JoacăCitește definițiile de mai jos, apoi deschide grila interactivă și completează răspunsurile. Răspunsurile pe orizontală și pe verticală au litere comune acolo unde se intersectează. În joc poți verifica răspunsurile și poți folosi indicii sau dezvăluiri.
Orizontal
- cârcel; cocă; pap (3)
- strivit; lătăreț; plat; trăsnit (4)
- dojană; mustrare; pică; pornire (5)
- (v.tranz.) a acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. (4)
- alai; convoi (5)
- Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. (5)
- (sudat; cu formă feminină și valoare neutră) întruna sau tot întruna. (3)
- Forma de persoana a I-a singular la prezent pentru lua. (3)
- Caracter grafic utilizat în scrierea cu ajutorul calculatorului (4)
- ciclu; cumpătare; facere; fel (4)
- Acțiunea de a șeităli și rezultatul ei. (9)
- Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). (4)
- (spec.) teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. (4)
- cocă; prunc; sugar; ciriș (3)
- Forma de feminin plural pentru moale. (3)
- (v.tranz.) a prinde ceva cu ajutorul unor capse. (5)
- laț; secret (5)
- înalt; subțire; mic; suplu (4)
- damă; sorete; sticlete (5)
- Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducătoare. (4)
- hăi; măi (3)
Vertical
- (despre oameni și despre manifestările lor) crud, rău, hain. (6)
- negură (7)
- cer; eden (3)
- Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. (3)
- (p.ext.) bani, avere, bogăție; (fig.) belșug. (3)
- acri; mura (3)
- Cuvânt care redă chițăitul șoarecelui. (3)
- (livr.) atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. (4)
- moș; urs (3)
- Număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche. (4)
- (v.tranz.) (mil.) a începe sau a duce un atac. (5)
- Gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul). (3)
- (electron.) bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. (3)
- Vehicul tras de cai, folosit, în trecut, pentru transportul orășenesc în comun. (7)
- (v.tranz.) (fam.) a obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. (4)
- dar; defect; meteahnă; păcat (6)
- Ce fel (de om). (4)
- mers; mișcare; chin; chei (3)
- ciunt (3)
- Forma de plural nearticulat pentru ac. (3)
- scamă; fulg (3)
- așeza; veni; baza; viza (3)
- șerb; subjugat; rumân; jaf (3)
Definiții și surse
Cuvintele și definițiile provin din surse cu licențe deschise și trec prin verificări automate și editoriale. Grilele sunt alcătuite de software.
Dacă găsești o definiție neclară sau o eroare, scrie titlul careului, limba și numărul definiției la support@quizzja.com. Poți folosi și opțiunea de raportare a erorilor din aplicație.